|
|
deci vreau sa continui ficul, asa ca o sa postez in doua posturi ce am scris deja, si dupa aceea cate un capitol.
1.That Day
-Multumim America!!!! se auzi in sfarsit de pe scena.
Am asteptat acest moment toata seara, pana la ora 23:39. Sfarsitul concertului. THE END? Ei bine, nu. Abia acum incepe adevarata petrecere. Cateva fane sunt invitate la after-party, in jur de trei, plus bineinteles alte celebritati printer care si eu, Ema White, o importanta voce a Americii. Cant pop-rock de la 15 ani cand Enrique Iglesias mi-a descoperit vocea intr-un coafor. Cantam la Sweet16 la petrecerea unei college. Peste doua zile am primit un apel de la impresarul lui, cum ca ar vrea sa se intalneasca cu mine. Am stability o intanire de afaceri la un restaurant, si peste doua saptamani scoteam primul single.
Am avut un success urias si peste noapte am devenit noua teen singer a americii. Au trecut 3 ani de atunci, acum sunt foarte celbra, as putea spune la feld e celebra ca Tokio Hotel, dar probabil as exagera. Singura diferenta dintre mine si ei este aceea ca eu am doar 2 albume scoase pe piata.
Mi-am indreptat privirea spre cei patru baieti care tocmai veneau uzi leeaorca de pe scena. Primul, tobosarul Gustav, era super oboist ptobabil il dureau mainile ingrozitor, cel de-al doilea, Georg, era cu o mana pe urmarul lui Gustav. Amandoi radeau, urmati de baiatul cu codite, Tom. El ii striga amuzat pe Bill care le facea cu mana fanilor si zambea din toata inima. Imediat ce a intrat in backstage, zambetul i-a disparut si a fost urmat de o grimasa ca m-a lasat masca. Buzele I s-au intors cu paranteza in sus, iar ochii si-au pierdut stralucirea.
-Te iubesc omule. I-a strigat Tom in timp ce-si stergea fata cu un prosop. Bill a apucat si el prosopul lui si si-a sters usor si delicat transpiratia care-I incadra trasaturile frumoase. I-am privit de la cativa metrii pe cei patru timp de cateva minute in care au fost inconjurati de cativa membrii ai schipei de sunet. Bill a cautat cu prvirea prin sala si s-a oprit asupra celui de langa mine. David Jost.
I-a dat lui Tom prosopul, sau mai bine zis I l-a aruncat in fata cand acesta tocmai se pregatea sa-I dea un pumn lui Gustav. L-am privit pe David raspunzandu-I cu un zambet pentru ca m-a adus aici. M-a privit si el, iar cand Bill a ajuns langa noi ne-a facut cunostinta.
-Bill, ea e Ema White. Ema, el e Bill Kaulitz.
-Buna, am spus eu zambindu-I placut fericita
-Buna, a spus el in engleza. Era bine ca stia engleza, eu nu ma pricepeam la germane, desi o invatasem 5 ani la scoala. Dar niciodata nu prea m-a interest asa puternic. Mi-a strans mana in a lui si mi-a sarutat-o dulce. Char e un baiat dulce. Obijnuiam sa ascult Tokio Hotel ma demult, cand aveam 14-15 ani, dar am renuntat cand i-am vazut cumse schimba, cum se maturizeaza si cum se prostesc. Cel putin Bill, caci Tom se schimbase in bine. Aventurile sale presupun ca se rarisera, si ca erau mai puternice, nu numai one-night-stand. Poate two-night-stand.
-Deci, mergem la restaurant? A spus el la fel de dulce. Aroma sa m-a izbit puternic, facandu-ma sa realizez ca inca ma tinea de mana. Sau mai bine zis il tineam. A zambit cand mi-a vazut privirea cazand pe mainile noastre imeplite ingereste. Pentru un moment m-am pierdut in ochii lui adanci, ochii care m-au fermaecat pentru prima oara intr-o revista oarecare, revista care cu siguranta inca o pastrez in CutiaLucrurilorPretioase. Desi nu m-am mai interest prea mult de formatia Tokio Hotel, ei bine era clar ca un timp de acum incolo asta voi face. Voi fi mai aproape de ei decat a fost oricine. Voi fi in inimile lor. In inima lui. Iauntrul sufletului, voi cauta, voi curate, voi sterge tot ce a fost rau vreodata si voi lasa ca la suprafata sa iasa soarele, sa straluceasca zambetul lui asa cum soarele rasare in fiecare dimineata.
I-am dat drumul la mana inainte de a ma crede nebuna.
-Imi place mult melodia ta Save me. Spuse el incet, in timp ce mergeam spre sala restaurant a hotelului la care eram cazati. Ei stateau trei zile in Hamburg, iar eu la fel. Ei avusesera concert in aceasta seara, eu urma sa am seara urmatoare. Dar intre timp, eram psihologul lor personal. Studiasem ceva timp psihologia, in timp ce calatoream in turnee alaturi de un professor. Era o pasiune, doar o pasiune, si speram ca asa sa ma cunosc pe mine in primul rand mai bine, apoi pe cei din jur. Si datorita tatalui meu, care era si el un regizor bun, si foarte bun prieten al lui David Jost mi- aranjat ca turneul acesta s ail fac cu vestita trupa Tokio Hotel, si intre timp, fara ca presa sa stie, bineinteles, eram psihologul personal al lui Bill.
Ne-am asezat la o masa rezervata, retrasa de privirile indiscrete si am comandat fiecare cina. Cui ii mai pasa ca era ora 24:00, noua ne era foame. Cel putin mie, pentru ca Bill a comandat doar o portie de lasagna.Il priveam cum abia se atinge de ea, si ma gandeam la mine care mancam ca Sparta din cele doua portii de mancare pe care mi le comandasem. Dup ace m-am saturat l-am privit in ochi.
-daca vrei sa ajungi la after-party o sa mananci o portie intreaga de paste su sos si carne de pui. Inteles?
-De ce carne de pui? Pentru ca e singura care iti reda prospetimea.
A facut ochii mari. Cui ii pasa? Era bucatarul meu, cel care ne facea mancarurile, dec puteam sa-I commend orice. Si stia ca eu de obicei schimbam traditionalele mancaruri.
-Bill, am inceput eu cand el isi gusta pastele, in sfarsit.
-Mmm? A mimat el
-Uite, stiu ca nu ma cunosti, stiu ca iti e greu sa vorbesti ci mine. Dar te inteleg. Suntem amandoi doua staruri international. Tu ai mai multa exeperinta, nu neg, dar aceasta experienta a fost facuta greu. Si e mult prea mult pentru tine.
-Te rog, nu ma face sa ma simt ca la psiholog.
-Gandeste-te ca vorbesti cu Tom.
-Ei bine,a sta va fi greu, zambi el aproape fortat. Nu semeni deloc cu el.
-Bill, incearca, te rog. Uite, si mie imi e uneori foarte greu. Uneori pur si simplu nu am chef sa merg pe scena sa cant, dar fac asta pentru ca imi place, pentru ca e visul meu.
-Asta a fost si visul meu. Dar uita-te la mine, uite ce am ajuns.
-Bill, asta e autosugestie. Ai ajuns asa pentru ca asa ai vrut. Uita-te la tine. I-am privit parul. Creasta lui era bine finisata, dar nu il definea.
-Bill,a cesta nu esti tu, esti ceea ce spun ei ca trebuie sa fi.
-Pentru ca nu pot fi altcineva. Trebuie sa fiu ceeea ce nu sunt. Si acum am devenit ceea ce nu eram. Si sunt un omnstru.
-Sa nu mai spui asta niciodata. Esti un copil foarte dulce, Bill. Am spus eu luandu-l de mana
-Tpti spun ca acum sunt mare, trebuie totusi sa-I ascult, ei stiu mai bine.
-Stiu ce-I mai bine pentru buzunarele lor, crede-ma. Tu sti ce-I mai bine pentru tine.
-Tu sti ce-I mai bun pentru mine. Esti psihologul meu, ajuta-ma.
-Bill, nu ma ura pentru asta.
-Dimpotriva,as vrea sa te iubesc. Dar inima mea nu mai bate. Intelegi?
-Inteleg.
-Nu cred.
-Bill, eu te inteleg, eu incerc sa o fac. Lasa-ma sa tea jut.
M-am ridicat de la masa. Terminase de mancat. S-a ridicat si el si brusc mi-am ridicat capul in sus. Cred ca era cu 30 cm mai mare ca mine. Si eu aveam 1.70.
-Pentru inceput ar trebui sa renuntila tocuri.
-Cred ca da, ma cam dor picioarele.
-Uita-te la mine.
Si eu aveam in picioare tocuri de 15 centimetrii, dar eram fata.
-A inceput sa rada.
-Cine vorbeste, spuse el
-Hei!
M-a laut in brate pupandu-ma pe obraz.
-Cred ca evoluam.
-Nu fir ea, a inceput el sa rada si mai tare cand am inceput sa-l gadil. Pentru moment am uitat cine eram, ma simteam bine in bratele lui lungi si puternice.
-Paparazzi, am spus eu cand isi apropia usor fata de a mea.Am tipat atat de tare incat a trsarit si m-a luat brusc de mana stanga. M-a tras dupa el prin holrui, pana cand am intrat in zona sigura, unde paparazzi nu aveau voie.
2.Rescue me
L-am lasat sa se duca in dormitorul sau unde il astepta stilista pentru a-l aranja la after-party. Eu m-am retras in camera mea si mi-am dat rochia alabstra jos. La fel si pantofii, sutientul si tangaul. In seara urmatoare aveam concert, asa ca trebuia sa ma culc mai devreme, daca prin devreme putem intelege ora unu noaptea. Am dat drumul la apa din dus si mi-am dat usor cu burelete de baie peste tot corpul, impreuna cu un gel de dus parfumat trandafiriu. Nu a durat decat cinci minute, pentru ca eram obosita. Mi-am luat “The Perfect Storm” de Sebastiam Junger si am inceput sa citesc. Aveam de gand sa fac asta pana cand somnul chiar avea sa ma rapuna.
“This is a true story about a terrible storm. The storm happened at the end of October 1991. It happened over the Atlantic Ocean, not far from thea east coast of North America.” Am lasat cartea sa-mi cada usor din mana, pentru ca minte mi-a revenit imaginea lui Bill.
Undeva, departe, in imaginatia mea de copil mi-l imaginam superb, la fel de inalt si cu niste ochi la fel de cuceritori. Cele doua mari ale sale de cicolata care ii fierbeau in ochi erau si in imaginatia mea de acum cativa ani.
Imi aduceam aminte cum scriam despre el, cum cream tot felul de fictiuni, care mai de care mai siropoase, imi aduceam aminte cum citeam alte fictiuni, care mai de care mai frumoase. Dar niciuna, absolute niciuna nu putea sa-l descrie pe Bill cum arata acum. Nici macar una nu putea reda stare ape care am avut-o cand am stat langa el. Poate era doar in imaginatia mea, dar Bill nu mai era fericit.
Bill era fericit. Bill era perfect. Pana cand totul s-a spulberat, pana cand inima lui a incetat sa bata odata cu intrarea in America.
Imi aduc aminte strangerea lui de mana de mai devreme, cand ne-am intalnit. Era ca sic and nu ar fi vrut sa-mi mai dea drumul, ca sic and ceva din interiorul lui, pierdut undeva intre spatiu sit imp striga despre ajutor.
Inima lui. Acea inima plina de dragoste neimpartasita, acea inima care putea sa iubeasca dar care nu avea voie. Puteaam sa jur ca acel David nu il lasa prea mult in preajma fetelor, de teama de a nu se indeparta de formative, si de a nu-I fi luade ideile melodiilor. Oricum acum cantau commercial, nu pasional, ca la inceput.
Imi aduc aminte prima melodie pe care am ascultat-o, si care mi-a ramas ascunsa, ascunsa undeva adanc, in interiorul unei camarute a inimii mele. Undeva si in memoria mea infinita, acolo de unde nimeni nu o poate lua. Rette mich, melodia mea de suflet. Save me, cea mai popular melodie a mea, era intr-un fel compusa pentru el. Pentru ce a insemnat el in copilaria mea, si diferenta care il caracterizeaza acum.
“Save me, because I’m in love with your eyes
Save me, because I’m your girl for a rise
Save me, save me, after that, world
Save me, world become just a word ”
M-am trezit buimacita, inchizand repede telefonul. 10 apeluri de la Bob, 5 de la Karen si 3 de la David. Ce se grabeau asa, era doar…12?!
Am sarit ca rsa din pat si m-am imbracat rapid intr-o rochita subtire si verde, m-am incaltat cu o perche de pantofi albi, mi-am aranjat parul, si am plecat. M-am oprit exact in fata camerei, caci nu stiam unde anume sa merg. L-am suntan pe Bob, managerul meu.
-Bob, abia am spus eu cand a inceput sa urle
-Unde esti domnisioara, trebuie sa mergi la repetitii!
-A…cantam in dus.
-Ce?!
-Ma pregateam sa vin. Unde esti? Sunt cu Tom in sala unde dati concert. Unde sa fiu?
-Cu Tom?
-Da, il asteptam pe Bill, s-a dus sa iti cumpere vat ape bat.
Nu pot sac red. Acum stia si Bill ca eu mananc vata pe bat inainte de concerte.
Mi-am muscat buza de jos foarte tare, si am luat putin din vata. Dulce, dulce, buna, buna. Bob m-a privit amuzat cum savuram, iar Bill uimit. Zambetul lui fals ii cadea usor pe buze, iar ochii I se miscorasera considerabil. Oare cat dormise noaptea trecuta, una, doua, trei ore?
Am facut cativa pasi pana la Bill si l-am privit adanc. M-a privit si el si i-am intins din bucata mea de vata.
-Nu mersi, tin dieta.
-La naiba dieta Bill! Uita-te la tine.
-David spune ca trebuie sa ma mentin in forma.
-Si asta numesti tu forma?am tipat la el
Eram constienta ca il ranesc, ca aproape ii spun in fata cat de slab si pricajit e, si ca, probabil daca nu ar fi asa de inalt l-as confunda cu o stafie. Sau poate tocmai inaltimii o sa fac asta.
-Ema, la repetitii.
David si Bob s-au sincronizat stricandu-ne momentul de contemplare a ochilor. Oricat de mici ar fi fost ochii lui, acea mare de ciocolata neagra-amaruie care ardea in ei ma faceau sa o iau razna. Si trebuia sa-l fac bine. Si atunci am decis: voi fi iubita lui, ma voi preface, il voi face sa creada ca il iubesc, il voi face sa faca tot ceea ce ii spun eu sa faca. Pentru ca eu stiu ce-I mai bine pentru el, pentru noi.
-I feel the brize, I fell your rise
I fell your bad surprise
Now, you know, we aren’t made
To be together…
-To be together…to be together…
-When you come tonight, I fell your air
When you come tonight, I fell your hair
I can take the world, and I can make
I can make, I can make everything
Tonight, tonight, tonight
Your only guy I want
Tonight, tonight, tonigh
The beach is waiting for…
And now, when i stay in thw romm
Lonley, lonely, Cause’ you’re not here…
I am so in love…so in love…
Bill a ascultat toata melodia cu ochii inchisi, iar eu am incercat sa o cant cat mai bine. Coregrafia mi-a iesit la perfectie.
-Never love, a strigat Bob si a inceput o alta melodie.
-There was a boy and a girl
I never love somebody…
Am continuat sa repet inca o ora, pana cand am stapanit miscarile scenice la perfectie. Bob facea ultimele verificari, cand Bill a venit sa imi ureze success. M-am ridicat pe varfuri si i-am plantat un mic sarut un varful nasului. Renuntase la tocuri. Si la coafura strident care acum ii era prinsa intr-o codita micuta.
3.I am not I
A zambit cat de fals poate zambi un om, si mi-a atins incet obrazul. Degetul lui aratator mi-a conturat buza de sus. Am tresaritcand l-am vazut asa indeaproape. Fata sa osoasa era mai trasa decat ieri. Era nemachiat. Era el. El de acum. Am inchis ochii gandindu-ma la momentele de cand era mic. Il stiam din poze, poze care imi trezisera pe acea vreme iluzii apetisante si siropoase, recunosc. Dar atunci buzele lui erau carnoase si fragede, pometii lui erau putin umflati ca ai unui copil, iar trasaturile masculine abia incepeau sa I se contureze vizibil. Si atunci se machia, dar acum folosea relative 5mm de machiaj. Cu totul.
I-am atins si eu fata atat de fina, conturandu-I sor ridurile premature. Nu erau riduri in toata firea cuvantului, ci cateva cute care se puteau remarca datorita tristetii lui, datorita zambetelor care erau mereu mereu fortate.
-Ema, intrii intr-un minut.
Bob mi-a distras din nou atentia tragandu-ma dupa el.
-Succes, l-am auzit razand pe Tom, dar nu am intprs capul. Inca ii simteam privirea urmarindu-ma ca un laser viu, si mana intinsa spre locul unde il atinsesem eu.
Mi-am facut rugaciunea penru success si am luat o gura mare de aer.
-Buna seara America! Uhuuu! Ce mai faceti oameni buni, cum o mai duceti? Wow, sunteti multi dragilor, va multumesc mult de tot. In primul rand pentru premiul EMA de anul acesta, si in al doilea rand pentru fiecare in parte, ca v-ati facut timp pentru mine.
Am inghitic usor, si i-am facut semn tobosarului sa astepte.
-Cati dintre voi vor sa se distreze in noaptea asta? Mainile sus America, cantati cu mine.
Am cantat cinci melodii una dupa alta, dupa care am luat o pauza in care am vorbit publiculuiu. Au mai urmat altele cinci, si trei bisuri la ultima. Incepusem sa ma simt epuizata, dar nu de la cantat, ci de la tocurile de cincisprezece centrimetrii. M-am asezat pe treapta a scenei, si am continuat sa mai vorbesc cu publicul, dupa care mi-am luat la revedere, promitandu-le o poza cu mine la autograph, si ca o sa mai stau prin America o vreme, astfel as aiba ocazia sa imi ceara autografe mai multe. Si le-am spus ca nu le fie teama, sa zambeasca sis a se bucure de fiecare clipa a vietii. Am avut un speech. Unul dragut, micut. Am sperat ca si frumosul Bill sa-l auda, si staim ca-l va auzi, si imi imaginam ca in coltul buzei de sus, va rasari un zambet timid. Voiam s ail vad, dar imi promiteam ca voii face in asa fel incat toti sa-l vada, sis a-l vada fericit. Asa ca mine, asa ca noi, asa cum era EL.
M-am intins pe canapeaua alba de pe holul ce ducea la camera mea. Nu maia veam putere sa merg, si imi era foame. Aveam insa 10 minute la dispozitie sa ma odihnesc, pana cand urma partea cu autografele si after-partyul. Am privit telefonul care inca era deschis, sora mea ascultase tot concertul la telefon. Se auzea un zumzait usor in telefon, apoi o voce ascutita amestecata cu una groaza.
-Nu imi pasa, trebuia sa dormi de mult. E ora 12 noaptea!!!
-Si ce?! Chiar nu ma intereseaza regulile voastre, am 15 ani, pot sa ma descurc singura.
-A da? Atunci cum explici absentele si cele doua note de 4 la chimie?
-Ce aveti cu mine? Lasati-ma odata.
Am tresarit, cand totul s-a auzit prea clar si prera repede. Am auzit inca un tipat apoi niste suspine adanci, si un sunet ca de lovitura. Ce se…la ce film se uita sora mea?
Am luat repede telefonul si i-am spus are.
-Ce faci acolo, Lisa?
-Mai lasa-ne sit u, vezi-ti de concerte, acum nu mai esti fiica noastra.
Asa-zisul meu tata tipa, sau cel putin incerca sa tipe la mine, sa ma faca sa ma simt prost. Cu mult timp in urma, sau cel putin patru ani, am plecat de acasa. Nu la propriu, doar ca atunci am fost descoperita deEnrique Iglesias. Mi-am facut o alta casa in Arizona, unde puteam merge ori de cate ori voiam. Am decis sa-mi construiesc o alta casa, o casa doar a mea pentru ca certurile cu parintii mei nu incetau niciodata. Ei niciodata nu mi-ai dau acceptul sa fiu celebra. Nu au vrut sa cant, nu au vrut sa imi urmez visul. Daca ar fi fost dupa ei, si acum zaceam undeva in camera mea, visand cu ochii deschisi.
-Sa nu te mai aud, si las-o pe sora-ta in pace, nu mai vrem sa te mai auzim niciodata.
-Ema!!!
Tata a fost primul care a urlat, apoi strigatul inabusit de o palma al surorii mele. Se certau, din nou. Trebuia sa fac ceva, asa ca am gandit rapid.
-Chris! Chris!
L-am strigat pe Chris, cel care se ocupa de transportul meu, si soferul personal.
-Ema, un concert minunat.
-Nu am timp Chris, trebuie sa te duci in partea Nordica a New Yorkului, uite aici adresa. I-am intins o hartiuta mica, ce avea niste date pe ea. Acolo sta sora mea. Le spui parintilor mei ca eu am decis sa o iau cu mine. Nu vor spune nimic, te asigur. Fid oar atent sa se simta bine. Zi-I ca o iubesc, si ca ma intalnesc cu ea maine dimineata. La receptive rezerva o camera pentru ea exact langa mine. Fi atent sa doarma la nosapte, eventual lasa-I televizorul aprins.
-Ema, ce-I cu toate astea?
-Sora mea nu trebuie sa mai traiasca in vacarmul ala.
Exact cand Chris a iesit pe usa scarpinandu-se dupa cap, a intrat Bob si m-a luat de mana.
-Ema, autografe, acum.
Era nervos, deci nu trebuia sa comentez. In schimb am ras, fapt care l-a facut sa se destinda si sa spuna glume. Era mai bine asa. M-am tot gandit la Bill cand dadeam autografe. Nu aveam nici cea mai mica idée daca imi va raspunde la plan, cert era ca trebuia sa incerc.
Au urmat un vad de fani nebuni, si inca unul….pana cand i-am terminat. Doua ore, fix. Am baut si ultima picatura din paharul de apa si mi-am frecat ochii. Inca nu-mi era somn, dar era ora 1 am.
Am stat doar o jumatate de ora la after party, si mi-am promis ca o sa-l fac mai rar. Petrecerile nu erau viata mea. Probabil. Cand m-am intors in apartamentul meu din otel, Bill state ape canapeaua alba. Fuma.
-Bill, nu se fumeaza aici, nu vezi semnul?
-Ma rog…
Si-a stis tigarea de perete si a aruncat-o la cos. Devenise mai nepasator. Sau ma rog, acum se vedea cu ochiul liber. Sau cu simtul.
-Ce faci aici?
-Vrei sa te culci?
-Nu. Nu imi este somn, tu de ce nu dormi?
-Voiam de la inceput sa te intreb ceva. Adica dinaintea concertlui.
-Ce anume? STi ca poti sa mananci portocla.e Off, lasa tigarea aia.
Isi aprinsese alta.
-Tu chiar nu poti trai fara?
-E un rau necesar.
-Ca si femeile.
-Ca si barbatii, a rectificat el in favoarea sa.
-Ce vrei totusi sa ma intrebi?
-Crezi ca daca renunt la formative, o sa fiu iarasi…Bill?
-Nu. Am spus eu categoric. Aceasta nu e o optiune. Dar vei avea o vacant. Eu mai am un concert in Arizona, dupa care mergem in Bora Bora. Ba nu, mergem in Romania.
-Unde e asta?
-Tocmai de-aia mergem acolo. Pentru ca te voi face in asa fel incat sa nu te recunoasca nimeni, si vei fi fericit.
4. Unendlichkeit [infinit]
-Bil, Bill! Bill esti bine?! Haide Bill.
Doua zile statuse inchis in camera lui. Presa devenea din ce in ce mai nerabdatoare, iar politia din ce in ce mai nervoasa. Dar nu ca mine. Era ora 9 pm, se facusera doua zile jumtate de cand nu mancase si bause, presupun, nimic. Statusem si eu la usa lui incontinuu, exceptand scurtele moment cand mergeam la baie. Mai ronatisem cate un chips, cate un corn, insa nici eu nu eram in stare sa inghit mare lucru cand ma gandeam ca el e inchis acolo, singur, si ca cine stie ce poate face. Dar ma calmam cand ma gandeam ca inca ne mai raspundea. Si earm sigura ca statea la fel ca mine, sprijinit de usa. Si eram sigura, si simteam lacrimile scurgandui-se fara incetare pe obraji. Parca vedeam cum rimelul I se scurge in dare suoare, si cum fata lui devine mai grea, cum capul ii cade usor ca unui mort in piept, si apoi cum si-l ridica atunci cand aude freamate la usa.
Era incredibil cum il cunosteam asa bine pe Bill si cum pe cei care-mi erau apropiati nu. Puteam forte bines a scriu un roman despre cineva al carui nume, ale carui date personale nu le cunosc deloc sau prea bine.
Dar cu Bill era altceva, era chimie. Era ceva mai presus de fire, mai presus de noi. Odata l-am atins si am stiut totul, am stiu ce ii lipseste, ce ii invaluie firea palida. M-am ridicat iarasi in picioare si m-am dat de cateva ori cu capul de pereti.
-Ema inceteaza, te rog.
I-am auzit vocea scursa prin usa groasas.
-TE ROG, NU MAI E NIMENI AICI.
Le-am facut semn tuturor sa plece. Eram indecent de enervanta stand tocmai eu asa in lco de Tom sau ceilalti, chiar si mama lui imediat ce ma cunoscuse voise sa ma lase sa-l scot de acolo. Imi spusese ca sunt singura care poate face asta. Si eram. Pentru ca intr-un final a deschis timid usa, abia crapata, tragand cu ochiul. M-am ingrozit cand am impins de usa iar corpul I s-a ivit involuntar.
-Bill, ce ai facut?!
-Mi-am luat o vacant.
-Bill. Ce ai facut?
-M-am enervate.
-De ce?
-David a spus ca trebuie sa avem mai multe concerte.ma, ma intelegi, nu mai pot, nu mai am putere, nu mai am forta. Nu mai pot.
-Bill, aseaza-te. L-am tras pe pat, tragandu-I de tricou pana cand I l-am scos. Corpul lui nu arata chiar asa rau, dar era foarte foarte slab. Ceva de genul unui copil, dar fara pic de grasime. Fara pic de cantitate. La el chiar e doar calitatea.
Am sunat imediat si am comandat douaportii de sarmalute romanesti. Intotdeauna le adorasem, dar stiam ca ingrasa asa ca renuntasem. Si acum erau potrivite pentru Bill, cu mamaliguta si smantana. Deja saliva. Bill insa nici nu ma baga in seama. Am comandat si o pizza si doua sucuri, impreuna cu multa multa apa.
Am luat putin dintr-o sarmaluta si am gustat. Delicios, exact cum ma asteptam. Matele mele au ripostat, in semn ca vor mai mult. Si, ei bine, si ale lui Bill cand i-am trasat o dara de aroma pr sub nas.
-Ce e asta? A intrebat el
-Sarmalute. Carne de pui insa. Am zambit. Porcul un a fost niciodata favoritul meu.
L-am majit pe la gura cu smantana pana cand a deschis usor gura si a inghitit o bucatica de mamaliguta calduta. S-a lins pe buze, si m-a facut sa mai iau si eu o gura. S-a lasat pe spate, sprijinindu-se in cpate, iar eu am tras platoul intre noi. Am mai luat putin in furculita si i-am dat incercand sa-I sterg smanatana de pe buza superioara. S-a apropiat mai mult de mine, vrand sa ia o gura mai mare, dar fetele noastre si-au simtit rasuflarile prea reci, si s-au oprit brusc. Nu m-am putut abtine si l-am lins usor pe buza superioara, apoi l-am saruatat usor. Am continuat sa-I maid au inca putina sarmaluta.
La un moment dat s-a miscat si i-am intins amntana pe fata, si a luat si el si a facut la fel. Eram ca doi copii care nu stiau sa manance. Ne-am apropiat fetele amandoi si ne-am sarutat curatandu-ne astefl de smantana.
fiecare data ceva nou, ceva diferit, ceva deosebit de intrigant si static in acelasi timp. L-am privit cum se curate cu un servetel umed pe maini apoi cum butoneaza telecomanda. Intr-un final a lasat pe MTV.
NORMAL.
-Bill, merg in camera mea.
A inchis ochii si a meditat pentru cateva secunde, timp in care eu m-am tot uitat la cosul care-I aparuse in varful nasului. Am incercat sa-mi inabus raspul, insa un mic chicot mi-a scapat.
-De ce faci asta? a intrebat el stupefiat, intr-un final
-Sa fac ce? Cosul tau e chiar…
-Nu, stii bine ca nu ma refeream la asta.
-Sa fac ce? Am repetat eu indecisa daca sa ii spun ceea ce cred sau nu.
Odata si odata va afla tot ce cred despre el. Cu o luna in urma i-as fi spus de prima oara totul, insa acum…acum imi era prea teama de reactiile lui.
-Ema, te rog, raspunde-mi.
-Sa nu te gandesti sa plangi.
-Nu ma intelegi.
-Incerc.
-Nu poti.
-Inceteaza.
-Tu sa incetezi.
Continuam sa ne distragem atentia, sa ne contrazicem la infinit, datorita simplului fapt ca zeu nu puteam sa-I spun in fata cum e el defapt.
A doua zi m-am uitat pe testele lui, si nu, nu era anorexic, cid oar slab pentru ca nu se odihnea destul. Am vorbit cu David si am aranjat o vacant pe termen nelimitat, cum ii spusesem si lui Bill, undeva in Romania, intr-un satuc indepartat de care nimeni de pe meleagurile nostre nu auzise niciodata, probabil nici romanii.
Am mers din nou in camera lui Bill sa-I dau vestea. Acesta a zambit putin, apoi s-a apucat sa-si faca bagajul, fara sa comenteze. Si nu, nu am uitat sa-l averzizez sa-si ia un spray impotriva tantarilor si multe deodorante.
Am renuntat si eu si Tokio Hotel la restul concertelor, mai bine zis le-am amanat. Bill era acum pe primul plan, pana si David observase intr-un final ca nu e asa de sanatos precum il credea el.
Am indesat in geanta si ultimul rimel turcoaz, apoi am tras dupa mine cele doua geamantane la fel de turcoaz spre lift.
-Parter, i-am zambit femeii care citea linistita un ziar, si a apasat pe P.
Am batut sacadat din picior cateva secunde apoi usile s-au deschis, iar in primire m-a luat Bob.
-Hei, in sfarsit, ce tot faceai acolo sus?
-Bagajele, ce as putea sa fac?
-Bine, bine. I-a inmanat carausului cele doua geamantane, si l-am urmat spre ierisea hotelului, unde in limuzina neagra ma astepta Bill. Am pupat zgomotos intentionat ambii obraji ai lui Bob, si am intrat in masina. El a inchis portiere dupa mine, iar eu am lasat geamul in jos, atingand usor un ecran.
-Sa ai grija de tine, a spus el serios, vei avea de recuperat cand te intorci.
-Normal ca voi avea Bob, nu-ti face griji, nu uita sa nu te dai de gol. Doar o vacant urgent, nu?
-Da. Cat stati totusi?
-Cat trebuie. Tinem legatura. Cel mai probabil o data pe saptamana.
-Nu vei avea semnal?
-Nu. Cel putin stiu romana.
-Noroc chior, si-a dat el ochii peste cap.
Am zambit, si l-am salutat de la revedee. Bill a mimat si el un salut cu mana, apoi am inchis geamul.
-Aeroportul de Vest.
Dup ace avionul a decolat, timp in care Bill m-a tinut strans puternic de mana, m-am relaxat, incercand sa citesc o revista. Muzica usoara ce se auzea in surdina a pierit si ea odata cu altitudinea. Bill isi prinsese parul intr-o coada la spate, era complet demachiat, si purta niste ochelari de soare proeminenti. Sapca neagra ii incadra puternic trasaturile, si-I ascundea fata de privitorii nedoriti.
Am satt cateva minute analizandu-l, insa cand si-a intors si el capul spre mine respiratia mi s-a oprit brusc. Am cautat prin geanta o guma si i-am intons-o.
-Imi miroase gura, a spus el incet
-Nu, doar ca ma gandeam ca vrei, eu mestec de la 8. Si te ajuta sa nu ti se infunde urechile.
-Am trecut de partea aia, a zambit el.
M-am lasat mai jos pe scaun, continuand sa fiu tinuta de mana de el. Ii analizam unghiile facute cu lac, atunci cand o stewardesa ne-a serit cu niste prajituri si ciocolata.
Bill a luat prajitura iar eu o ciocolata. Elvetiana, perfect.
Am molfait usor bucatica, iar el prajiturica.
-Mm, bun.
-Mai vrei?
-Nu, mersi. Unde ai pus sticla cu apa ce ne-au dat-o la inceput?
-Aici.
A ZAMBIT SI ALUAT-O DIN MANA MEA, BAND USOR. Ii analizam fiecare gest, fiind prinsa in inghititurile lui, care se auzeau acum aproape de fata mea.
Ma apropiasem foarte mult de el, asa ca nu am ezitat sa-l pup pe obraz. A inchis sticla cu apa si mi-a intors gestul.
-Mersi, a soptit langa urchea mea.
M-a trecut un fior.
-Pentru ce?
-Tot. M-a mai pupat o data si s-a prefacut ca doarme.
Cand am ajuns la destinatie ploaia cadea murmurata usor. Mi-am aprins umbrella mov, transparenta, si am asteptat ca Bill sa vina si el sub umbrela. M-am dat un pas in spate si am calcat intr-o balta. Apa mi-a patrus printre cizmele de catifea neagra, si o senatie de ghiata mi-a ajuns in inima. Nu eram obijuita cu astfel de strazi. Gropile domneau peste tot, iar Bill a calcat si el in aceeasi balta puternic, stropindu-ma pana mai sus. Blugii mei de o culoare deschisa erau déjà fumati.
Am aruncat o privire peste cele cateva case care formau satul, nu mai mult de doua zeci, pe ambele parti.L-am luat de mana, iar in acelasi timp in poarta a aparut un om. Era imbracat impotriva modei, dar nu conta asta, pana la ruma fugeam de civilizatia metropolitana, si, probabil ajunsesem la capatul pamantului. La capatul pamantului e mai bine decat in marile orase ale lumii.Sper.
-Maa, acuma venirati si voi, haidereti inauntru.
Am zambit si- i-am tradus lui Bill. El doar m-a strans de mana iar eu l-am asigurat ca e totul bine, mai fusesem la acesti oameni. Erau niste rude foarte, foarte indepartate ale bunicii mele.
-Haida, ca nu va musca nimini, da cine-I baiatu, Ema, ti-ai gasit promisu?
-Nu nene Ioane, e un prieten, stam la dumneavoastra, ca el e cam bolnav.
-Aaa, va e foame, ma? Cum sa fie bolnav baiatu? Lasa ca e si el mai slab asa, da iauite ice ace maini, ce forta.
Bill s-a tras jignit, dar i-am spus ca erau complimente. Fata nebarbierita de ceva timp a lui nenea Ion il cam speriase, ce-I drept, era destul de…dur omul, la infatisare.
-Aaa, iaca a venit Emisoara noastra.
Iat-o si pe tanti Anglaia, ne-a luat in primire.
M-a pupat balos pe ambii obraji, apoi l-a tras pe Bill si l-a pupat si pe el. Acesta mai mai ca izbucnea intr-un ras isteric, insa i-am dat un cot in burta.
6.ZOOM INTO ME
-Si…aici o sa stam?
-Un timp, iti place?
-Glumesti?
Am inceput sa radem amndoi, privindu-ne in ochi, apoi ne-am luat in brate sarutandu-ne ca doi nebuni. Bill a inceput sa ma impinge spre un perete, iar e m-am sprijinit imediat. Mi-am pus un picior in jurul piciorului lui, iar el a cotninuat sa ma mangaie. Il sarutam scurt si puternic, savurand fiecare parte a buzelor lui moi. A inceput sa se joacecu limba presarand mici saruturi fiebinti, apoi lingandu-mi buza de sus. A tras emotionat de tricoul meu stramt si a continuat sa ma sarute pe gat. Mi-am dat capul pe spate, punandu-I mana dupa cap si aducandu-l mai aproape de mine.
Imi abtineam sunetele de placer, pentru a nu-I deranja pe , insa la un moment dat mai mult aer a iesit repede din gura mea. I-am simtit punctual sensibil intarindu-se. S-a departat putin lasandu-si capul in jos. Mi-am umezit degetul si l-am plimbat pe fata lui. Mi-a luat mana si a plantat mici saruturi de-a lungul ei.
-Copii, haidereti la masa, am gatit ciorba de urzici.
Grozav parca-l auzeam pe Bill plangandu-se. Stiam ca eu si Bill in curand vom face mai mult decat atat si eram pregatita, pentru ca din acesl moment am stiut ca el…el e “alesul meu”.
Am iesit din camera noastra urmata de Bill, care-si stergea rujul de pe buze.
-Va place? A intrebat tanti Aglaia in timp ce-si manca portia.
Nea’ Ion manca si el ciorba cu mamaliga. Noi aveam insa paine. Am zambit si i-am raspuns tipic:
-Este foarte buna. Multumim.
-Eee acuma, normral ca va place, stie tanti Aglaia sa gateasca…a raspuns ea imediat.
Bill si-a mancat toata Portia, apoi a mai cerut o portie. Tanti Aglaia a luat strachina si i-a mai pus un polonic de ciorba, pe care Bill l-a devorat in cateva minute.
Am zambit din nou, era chiar bine pentru el asa. Eram foarte fericita. Mai tarziu l-am luat si am plecat sa ne plimbam pe deal. Am ajuns pe la mijlocul unei pasuni si ne-am asezat sa privim satul de sus. Am aranjat patura pe care ne-o daduse tanti Aglaia, foarte fina totusi, si foarte groasa, si m-am asezat. Am scos din cosulet cateva cirese si le-am pus intre noi. Bill a luat una si a mestecat-o incet, dupa care a aruncat samburele.
Am facut si eu la fel, pana cand le-am terminat. M-am lasat pe spate si am inchis ochii. Incepusem sa am emotii, stiam ce urmeaza.
S-a lasat usor pe mine sarutandu-ma pe buze, apoi mai incet pe gat. Intr-un final mi-a dat jos tricoul si sutienul. Am inceput sa ne sarutam nebueste. Simteam acea explozie de fluturasi care-mi invadau mintea si sufletul, si placerea imensa care mi-o provoca atunci cand imi saruta sanii. Mi-am dat si fusta jos, apoi l-am dezbracat si pe el. Eram la apus, iar noi ne iubeam ca doi adolescent. Nu ear nimeni, nimeni in afara de luna care intre timp aparuse, martora a iubiri noastre. Nu-mi abtineam gemetele aproape tipate de placer, il trageam si mai mult in mine. Niciodata in viata mea nu simtisem asa multa placer. Am trasat cu unghiile linii pe spatele lui, provocandu-l la mai mult. Ii sarutam abdomenul, il imploram pentru mai mult. Cine credea ca Bill Kaulitz nu este un baiat perfect, greseste. Mandria lui era extrem de perfecta.
S-a lasat pe spate oboist, dare u inca nu eram satisfacut, asa ca m-am asezat pe el mangaindu-I frumusetea. Am inceput sa ma misc usor din sus in jos continuand sa gem, si am simtit un foc cald care parca voia sa-mi inavuie corpul. El a observant picaturile de traspiratie de pe corpul meu si m-a intors, preluand el conducerea. Eu m-am lasat condusa de el. Imi mangaia nebueste sanii, si intra in mine foarte repede.
Am tipat foarte tare cand am simtit toate acele sentimente strangadu-se intr-un singur loc. L-am privit cum sambea fericit si am inchis ochii savurand momentul, care a durat putin. El a incetinit, apoi s-a retras de tot, gafaind oboist.
-Te aodr, te ador, te ador. Am soptit eu in timp ce-l mangaiam.
Am privit cerul foarte mult timp, pana cand frigul s-a facut simtit. Ne mangaiam reciproc continuu, si ne sarutam la fiecare cateva secunde. Pentru prima oara iesisem complet din lumea mea, pentru a-l cunoaste si pentru a-l simti atat de bine. Pentru a simti asa un baiat in general. E drept ca fiind vedeta am mai fost si cu altii, de fapt au fsot doar 3, si au fost iubitii mei, insa Bill era total total diferit diferit.
Mai tarziu ne-am imbracat si am coborat de pe deal, sperand ca cei la care stateam nu isi dadusera seama de mica noastra “sweet escape”. Si imediat ce am ajuns am fost luati in primire de tanti Aglaia.
-Copii, da unde ati fost mama atata timp? Va asteptam de o ora cu cina.
Am inceput sa radem amadoi apoi eu i-am raspuns repede
-Ne-am plimbat, frumoase dealuri.
-A da, ati fost pi-colo. Ne-a aratat cu mana in dreapta, iar Bill a inceput sa-mi spuna ca e oboist si ca vrea sa se culce.
-Tanti Aglaia, Bill e oboist nu mai mananca, se duce sa doarma. Eu vreau o portie de…ceva mancare.
-Hai ca-ti dau chisalita.
M-am uitat la ea intr-un mod foarte foarte ciudat, apoi am plecat dupa Bill. Aveam un oarecare sentiment ciudat, deoarece nu ne-am protejat si inca ma simteam vulnerabila, insa mizam pe incredere. Bill déjà se tolanise in pat, cu o perna in brate. Mi-am dat toate hainele jos, apoi mi-am luat o bluza de pajama si niste boxeri negrii. M-am pus in pat si mi-am lasat mana pe pieptul lui. M-a mangaiat apoi l-a lasat dus in lumea viselor. Eu nu am avut norocul sa adorm atat de repede datorita ploii torentiale care incepuse brusc, si datorita tunetelor. L-am luat strans in brate, si probabil in somn, m-a luat si el.
Dimineata a venit odata cu mugetul unei vaci si cantatului cocosilor. Bill s-a trezit speriat zgaltaindu-ma ca sa ma trezesc, terifiat de mugetul vacii. Credea ca vine sfarsitul lumii. Ei bine l-am calmat, apoi am observant ca nu avem semnal, si a trebuit sa mergem cu caruta pana in cel mai apropiat oras.
7.Pain of love
Odata ajunsi in Ramnicu-Valcea, bine imbracati si costumati in asa fel incat sa nu ne recunoasca nimeni i-am spus lui nea Ion sa vina seara dupa noi, si l-am asigurat ca ne descurcam. Paream doi turisti americani, care nu cunosteau asa bine locurile, insa nu conta asta. L-am tras dupa mine pana la primul taxi, apoi la mall. I-au sclipit ochii cand s-a vazut intr-un magazine de bijuterii dark goth, si a inceput sa le ia pe toate la rand. Eu una ramasesem cam infricosata, asa ca m-am indreptat spre un alt magazin.
Dupa cateva ore, in care ma alesem cu doua plase din partea lui Bill si trei ale mele, ne-am asezat la un Café.
-Bill, cand vrei sa revenim in Germania? Sau vrei o calatorie la Marea Neagra inainte? Stiu acolo niste gogosi yumiii. Mi-am lins buzele in semn ca salvam iar el a inceput sa rada. Apoi am ras si eu.
Brusc in minte mi-au aparut toate acele secvente de cand eram mica…prima inghetata in Romania, una foarte buna, facuta de bunica, prima calatorie la Marea Neagra, Eforie Sud, prima gogosica avec chocolat.
-Ema, esti pe pamant.
Si mai brusc m-am trizit cu mana lui Bill care mi se flutura prin fata in incercarea de a ma scoate din lumea mea. L-am lovit usor provavocandu-I senzatia de furnicatura, apoi i-am mangaiat fata,.
-Hai mai…nu-s chiar asa de…dus cu pluta.
-Serios?
-Nu glumesc.
-Nici eu, Bill.
M-am lasat pe spate. Oare Bill chiar era diferit, oare chiar puteau sa-l schimbe niste oameni, nieste mancaruri, niste traditii? Si daca da, pentru cat timp?
-Mergem?
-Mda…unde?
-Spuneai ceva de Marea Neagra.
-Ar fi o idée.
-Esti sigura ca e o idée buna, ar putea sa ne recunoasca oricine, plus tatuajele mele…
-Mda, deci scoatem idea.
-Oirucm putem merge la un hotel de pe plaja.
-Interesant.
L-am luat de mana si ne-am indreptat spre primul parc pe care l-am vazut, unde Bill l-a sunat pe David sa ne aranjeze o mini-vacanta in Mamaia.
Bill chiar a ras cand i-am tradus denumirea.
Niciodata nu trecuse timpul atat de repede ca in acele zile calduroase. Poate pentru ca Bill isi incepuse seria de bancuri a la Bill, si seria de teorii, printer care si aceea ca “oamenii ar trebui sa se poata teleporta, pentru a se face nevazuti.” Ei bine e drept ca teoriile lui nu aveau niciun sens, dar erau niste teorii ale lui, care il faceau mereu sa rada.
Primea in fiecare zi un telefon de la Tom, si vorbeau cam doua ore. Ii intelegeam totusi, niciodata nu statusera atat de mult despartiti. De fiecare data imi aminteam vag de sora mea, dar de fiecare data trebuia sa fac altceva. Pana cand mi-am amintit ca e in grija lui Bob, si nu mi-am mai facut problem. Asta pana cand Bob m-a sunat sa-mi spuna ca sora mea se inchidea prea des in camera, si ca desi baietii de la Tokio Hotel , evident fara Bill, incercau sa o scoata din monotonia zilnica, ea era trista. Si-mi mai spusese ca avusese niste iesi la “terase” cu Tom, si ca dupa a treia iesire se inchisese o zi si o noapte in camera.
Am incercat si eu sa o sun, insa nu-mi raspundea. “Momentan abonatul apelat nu este in aria de acoperire sau are telefonul inchis.” Ma enervau toate acele formalitati. Nu puteau sa puna un robot intelligent cu care sa poti avea o convorbire?
Revenind la Bill, cand eu mai atipeam ziua, si ma trezeam brusc, ca dintr-o revelatie, il gaseam pe balcon fumand. Incepea sa rada exact ca un copil mic care a fost prins uitandu-se la desene cand era prea tarziu. Eu ii luam tigara si i-o calcam in picioare.
Apoi el ma lua in brate, dare u il impingeam spunandu-I ca nu pot sa ma ating de el cand mirosea in acel hal.
Ei bine…mini-vacanta noastra s-a transformat intr-o vacant serioasa de o luna pe teritoriul Romaniei. A fost foarte frumos, de ce sa nu recunosc, insa incepuse sa-mi fie dor de viata obositoare de vedeta…de concertele tarzii si de ce nu, de Bob.
Asa ca am hotarat sa ne intoarcem. Eram in aeroport, chiar cand sa mergem la GATE 8 cand telefonul lui Bill a sunat. Nu le spusesem alor nostrii ca veneam inapoi, asa ca acum Bill trebuia sa-si vorbeasca cele doua ore zilnice cu Tom.
Dar i-a spus ca este in mijlocul a ceva important, Tom a inceput sa rada, iar el i-a inchis. Zborul nu a fost deloc obositor, dar cand am ajuns pe aeroportul de vest din New York, deghizati, clar, am luat cat de repede posibil un taxi pana la casa pe care intre timp si-o inchiriasera ceilalti.
Am batut la usa, iar cel care a deschis a fost Bob. Facuse o moaca gen: a? cine mai sunteti si voi? Dar eu l-am interrupt:
-Hei Bob, continuam concertul sau nu?
-Ema!!! Acesta a izbucnit intr-un tipat, si i-am vazut imediat pe toti cum se aduna in spatele li. Bob trecuse déjà prin mai multe stari de uimire. Se uita cand la mine cand la Bill, incercand parca sa ne redeluseasca trasaturile.
-Auzi Bob, ne lasi sa intram sau vrei sa imbatranesc la usa ta?
8. Forever Now
Bob ne-a poftit intr-un final in casa, asa ca eu am alergat cat de repede am putut spre baie, si dupa ce mi-am facut nevoile si m-am spalat pe maini, am merg la bucatarie unde erau toti. David si Tom erau cu chitarile in brate, insa Bill povestea ceva foarte aprins asa ca ramasesera masca. Gustav si Georg isi sorbeau incet bauturile, iar Bob statea sprijinit de geam incercand sa manance o felie de pizza gigantica.
M-am asezat langa Bill si l-am luat de gat, iar el si-a pus mana in jurul taliei mele, pupandu-ma apasat pe obraaz. Celorlalti le-au aparut zambete idioate pe fata, poate mai idioate decat al meu si al lui Bill.
-Si ce mai e nou? Ce s-a facut asa liniste? am intrebat eu parca surpinsa.
Cateva secunde in care nimeni nu s-a miscat, si nimeni nu a scos nicio vorba, apoi Tom a sarit si m-a luat in brate. De unde atata dragoste pe el?
-Usor Tom, mai vreau sa traiesc un timp...
-Un timp? Iti voi fi recunoscator toata viata. Mi-ai adus fratele inapoi?
-Adica?...
-Uita-te la el, are falcute.
-Bucute, am inceput eu sa rad.
-Billy-boy is here.
-Si, Cuma fost prima oara Bill?
-Tom! Am tipat eu si Bill deodata.
-Imi pare rau.
-Serios?
-Nu.
-Tom! Esti un idiot, mai taci.
-Stiti, sczue ca ma bag acum dar avem un turneu de continuat. Sare cu gura Bob.
-Prea frumoasa vacanta ca sa dureze mai mult...ofteaza Gustav.
-Eu una de-abia astept. Am zambit spre Bill care incepuse sa ma sarute pe gat.
-Mergem in camera?l-am intrebat la ureche.
-Relatie publica?a intrbat David.
-Nu inca. Peste cateva...
-Mai vedem noi, spune Bill, dupa care ma ia in brate.
Ne-am luat de mana si ne-am indreptat spre etaj. Am deschis prima usa pe dreapta care s-a dovedit a fi baia, si ne-am rezemat de perete. Bill s-a lipit de mine si instantaneu pozitia lui m-a facut sa vibrez. Bill nu era cel pe care as fi putut sa-l iubesc o viata intreaga, dar putea fi un amant bun.
Am tremurat inca o data cand limba lui imi contura gatul fierbinte.
M-am dezlipit de el si am stranutat.
-Scuze…
-Merg pana jos…ne vedem…pe aici.
Bursc, relatia dintre mine si Bill se racise, ca atunci cand toamna si vara se bat pe o anumita zi. Schimbul. Trecerea.
Totul devenea cat pe ce de clar, intre mine si Bill nu fusese decat o atractie fizica, o atractie strict profesionala. Cel putin incepuse sa-si revina.
Nu m-am mai gandit demult la acea oportunitate pe care ti-o ofera viata: libertatea, libera exprimare si pur si simplu modul unui om simplu de a gandi.
M-am asezat pe patul meu, in incercarea de a-mi lua un timp de gandire. Ce era atat de complicat? Nu ar fi trebuit sa fie, doar ca timpul petrecut cu el ma schimbase. Irevocabil. Nu mai puteam fi acea persona care fusesem atatia ani. Si desi celebritatea nu mi se urcase la cap, paparazzi nu ma enervau, iar viata mea parea perfecta, golul din inima mea, acel gol pe care-l crezusem inexistent incepea sa-si faca aparitia.
Starea aceea pe care o considera specifica persoanelor indragostite nu mi se potrivea, iar senzatia de voma din gat ma coplesea.
Devenea obositor. Foarte foarte obositor.
Dar nu voiam o vacant, pentru ca imi placea pur si simplu viata mea perfecta. Asa ca am decis ca noi sa ne continuam concertul. Turneul. M-am ridicat brusc, am luat o chitara si am inceput sa fredonez sis a ating usor corzile. Muzica s-a facut simtitia mai repede si mai tare decat ma asteptam, incat m-am speriat de mine. Luam o chitara electrica. M-am aplecat dupa una acustica. Era o chitara maronie, destul de veche. Apartinuse lui Bob in copilarie.
Era veritabila, o adoram. Era ca un talisman norocos.
-Cioc cioc.
Usa s-a deschis, iar in prag ststea Bob cu o foaie in mana. S-a apropiat de mine si s-a asezat pe pat.
-L-am compus…pentru tine.
Mia-m dres vocea incet si am inceput sa cant…
“Here I am…In the night
Our love are one, cuz’I’m in our arms…”
9.Reden
Ei bine relatia mea cu Bill nu era o relatie in sensul adevarat al cuvantului. Nu mi-am spus niciodata ca nu o sa incerc sa fiu altfel pentru cineva, insa pentru Bill am devenit altfel fara sa vreau. Poate ca m-am schimbat pentru ca si el s-a schimbat. In fiecare dimineata il tachinam ca facuse “falcute” tragandu-l ca o matusa enervanta. Dar era asa bine si frumos in familial or, ei bine, formata din Bill, Tom, Gustav, Georg si David, ca, daca Bob nu mi-ar fi amintit ca am si eu de continuat un turneu, m-as fi declarat official sora lor. Ei bine da, intr-un fel sora…
Vorbind de sora, mi-am amintit de sora mea care nici macar nu stiam ce facuse in tot acest timp. M-am infuriat mai ceva ca o gogoasa infuriate cand am auzit ca parintii nostrii auluat-o si au inchis-o in camera ei. Cel putin ii dadeau mancare.
Am decis sa o iau cu mine in turneu pana va fi terminat, iar dupa sa ii cumpar o casa in Bora bora. Suna scump, extravagant, iar ea, mare iubitoare de lux a acceptat imediat. Ma intrebam deseori ce s-ar fi intamplat daca eu nu as fi fost o cantareata asa cunoscuta, sau, mai rau, deloc cantareata.
Eu, as fi murit, ea, ar fi murit odata cu mine. De ce? Eu sunt singura care o apara de maniacii nostrii parinti. Probabil ca asta m-a facut sis a ma decis sa-mi schimb viata.
Am aflat ca isi traise cu Tom prima ei oara, si am inceput sa rad, apoi sad au cu tot ce nimeream in Tom. Ea era singura mea sora, si daca el ii facuse ceva c ear fi facut-o sa se simta rau, puteam sa-l strang de gat.
Dar Tom si-a dat cuvantul ca a fost cat de tandru si dragut a putut sa fie-nu-mi imaginam asta, si ca ea se simtea rau doar pentru ca nu folosisera niciuo metoda de protectie. Atunci mi-a picat fata, si am sarit pe el, tragandu-l de coditele negre. A inceput sa rada, dar de fapt era putin speriat. Putin? Cred ca era mai speriat decat mine. Pentru ca imediat mi-a dat si vestea: os a fiu matusa.
-La naiba Tom, acum imi spui?!
-Scuze…doar ca stiam ca vei reactiona urat…
-Sa reactionez urat? Chiar vrei sa mai ai mostenitori?
-Hei, calma…
-Cum sa fiu calma, cand tocmai mi-ai spus…ca o sa am un nepot?! Tom, are doar 15 ani!
-Si e mai buna decat pare! S spus el pe un ton care paroape ma facea sa rad
M-am lasat pe scaun. Eram norocoasa ca eu si Tom eram singuri acasa, altfel toata casa ar fi auzit discutia nosatra nu prea inteligenta.
-Si ce ai de gand sa faci, daddy? Te-ai gandit la reputatia ta? Mm?
-Nu…ei bine…
-Nu, normal ca nu te-ai gandit, de fapt, de ce te-ai gandi la asa ceva? Iti sta capul numai la sex! Just!
-Oh, inceteaaza…nu-mi spune ca tu..
-Eu nu am 15 ani, Tom.
-O doamne, o sa faca avort, bine?
Parea sfasiat. Nu puteams a cred, ii pasa de o pustoaica cu 5 ani mai mica decat el. O pustoaica fara minte, care a acceptat din prima, care i-a cazut in plasa imediat ce el a atins-o. Dar cine nu i-ar fi cazut…?
Trebuia sa fiu realista. Nu, nu acceptam un avort. Desi o sarcina, un copil, le-ar fi afectat cariera baietilor, probabil era cea mai buna optiune.
-Oare? Tom, chiar crezic a merita?...
-Nu. De fapt am vorbit cu ea.
-O sa aiba 16 ani intr-o luna. Tom, os a fie mama la 17 ani. O sa fie ingrozitor…
-Deci accepti copilul?
-Am vreo alternative? Lipsesc cateva saptamani si imediat sora mea cade in bratele primului baiat.
-Se intampla sa fiu eu acela.
-Iti stiu reputatia, Tom.
-Dar intrebarea e: ma sti pe mine? Eu cel adevarat, eu care…la naiba, in toamna implinesc 21 de ani. Ma pot casatori cu ea.
-De cand marele Tom Kaulitz ia decizi asa importante?am spus confuza
-Nu stiu…pur si simplu.
-Tom, nu stiu…ea ce spune?
-Se bucura, de fapt, iubeste tot ceea ce tine de mine.
-Dar tu? Esti gata sa fi numai al uneia? Tom, nu te cred, tu nu te vei casatori cu ea. Iar ea + un copil de crescut=nimic. Un mare nimic…Tom…cum s-a intamplat?
-A adus-o Bob aici…David a spus sa-I arat camera…ea plangea, pur si simplu nus e mai putea opri din plans. Pe hol am luat-o in barte iar ea m-a strans foarte tare. Nu iti imaginezi ce am simtit atunci. I-am ridicat fata si am privit-o in ochi…crede-ma a fost dragoste la prima vedere.
-Sa te cred? Sa fac asta?
-Faci ce vrei, ti-am spus adevarul.
-Chiar sa am incredere in tine? Si Tom, tu vei pleca in turnee…
-O voi lua cu mine.
-Copilul…
-Nu voi putea trai fara ei 2.
-Suna interesant, sa vedem peste 9 luni.
-Ema, am nevoie de tine, nu ma voi descurca bine fara tine.
-O sa fac tot ce pot, promit.
-Iti multumesc asa mult Em’
M-a imbratisat strans. Puteam sa jur ca am simtit doua lacrimi cazand pe tricoul meu, dar nu am vrut sa-l fac sa se simta mai prost de atat.
10. 1000 meere
“Din 1000 de flori parfumate, eu te-am cules…din 1000 de flori colorate, tu m-ai ales…
Si cel mai tare ma doare ca noi, ne-am iubit , doar de 1000 de ori…”
Imi aduceam aminte de o melodie veche romaneasca pe care o ascultam cand eram mica. O asociam cu mama, cel putin atunci se purta bine cu mine.
Mi-am indreptat spatele, dar a troznit ca la o baba, as fi tentata sa spun si batrana, dar ar fi prea incorrect, deci, mi-au troznit ca la o baba.Voiam sa fac un dus, dar camera mea nu avea o baie, asa ca m-am indreptat spre baia de la etaj, adica cea din capatulul holului, cu un prosop in brate, si un halat alb pe mine. Intotdeauna mi-a placut sa stau dezbracata in casa, dar ma simteam stanjenita cu atatia barbate in jurul meu. Nu as mai putea sa le spun gemenilor, lui David sau lui Bob, Georgsau Gustav baieti, nu?
Imi analizam firele despicate, care erau rare, dar erau, mergand foarte incet, de fapt abia miscandu-ma. Asa ca am asistat fara sa vreau la o scena nu tocmai…placuta. Tom, in pat cu o “bomba sexy”. Bun, am inspirit adanc, am incercat sa ma coving ca nu e el, dar degeaba. Totusi, nu putea fi si el mai subtil?
Am inghitit in sec cand le-am auzit gemetele, de fapt tipa mai mult zbiera. Stiam ca ar fi trebuit sa plec, dar ceva m-a impins de la spate si m-am apropiat de usa privind mai bine . Si-au schimbat pozitiile, tipa luand controlul si punandu-l pe Tom pe spate. A inceput sa-I faca oral iar Tom era in culmea extazului. Mi s-a facut greata si am plecat cat de repede am putut spre baie. Am dat drumul la apa, si am asteptat sa se umpla cada. M-am lasat in apa, inchizand ochii si gandindu-ma. Dar nu aveam parte de liniste, pentru ca cei doi “aprinsi” nu-si terminasera treaba.
Devenisem asa neroasa incat am sarit imediat din cada si m-am indreptat spre camera lor. Am intrat val vartej facandu-I sa sara. Ea si-a tras cearsaful pe ea, iar Tom m-a privit buimac.
-Ce se intampla aici?
-Ce e cu tine dezbracata? A intrebat Tom, in timp ce se holba la mine. Damn! Eram dezbracata, uda! Am luat un tricou de pe jos si mi l-am pus in fata.
-La ce te uiti? Ea ce cauta aici? Tom parca…
-Sssst! A sarit el imediat cu gura. Putem vorbi dup ace termin?
-Tom, devi patetic, faceti asta de o ora.
-Si ce? Vrei sit u?
-Doh! Tom, ma scarbesti. Cand terminate, ca sa am si eu o baie linistita?
-Dupa ce termin vin la tine, asetapta-ma.
-Numai sa indraznesti.
_______________________________________
☆ *
Dodel up, dodel up, huh?
Dodel up, dodel up, huh?
Dodel up, dodel up,
I'm locked up and I'm bored!
So what, I'm still a rock star
I've got my rock moves
And I don't need u tonight
I'm alright, I'm just fine
And I don't need you tonight
|
|
trebea sa nu-ti iei un decolteu big..
si gen 
spunand :numai a mea!
foarte tare 